Cât de păcătoși suntem,...abia azi am depistat un sentiment diavolist,laș,atât de laș că nici în față până azi nu a îndrăznit să mă privească,... azi, probabil, a crezut că e timpul să facă cunoștință cu "iubita" lui gazdă...sperând să devină prieteni,... În cel din urmă,din păcate,am rămas doar niște vecini ce se urăsc de moarte,sau poate numai gazda...simte acest sentiment,nu știu,însă din păcate, știu sigur că de fiecare dată când ajut pe cineva mă lovesc de "iubitul" meu vecin...care ma îndeamnă :"ajută-l că-i spre binele tău...",și-atunci mă întreb: "acest gănd ar trebui să-mi vie primul în minte?" NU,nu pot să cred că putem răbda să fim atât de păcătoși...

19,noiembrie.2001.Gh.