agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-26 | |
Rătăcitor prin ținuturi dacice, de la Sibiu la Mediaș, de la Mediaș la Brașov și de acolo la București, fără pretenții de explorator, dar și fără nevoia de a rătăcii în necunoscut, grație unor prietenii legate "virual", iată-mă la capat de drum, la masa mea de lucru, cu o desagă plina de impresii. Poate, mai devreme sau mai târziu, am să-mi găsesc timpul necesar să le așez pe hârtie. Acum, uitându-mă înapoi, nu pot decât să mulțumesc celor care, dezinteresați, m-au ajutat să duc la bun sfârșit munca la care m-am înhămat.
Cu cine să încep? Cu cine să închei? Grea treabă! La Sibiu, Adrian Popescu, jurnalist și om de artă (el este graficianul celor doua volume tipărite la editura "Tribuna"), mi-a fost ghid. La Mediaș, ca un adevărat prieten, am avut suportul cunoscutului poet transilvănean George L. Nimigeanu. La Brașov, la rândul său, Adrian Munteanu, s-a întrecut pe sine, organizând lansarea "Tragediei" la Liceul "Andrei Șaguna". La București, ultimul dintre locurile vizitate, Radu Herinean a organizat o lansare mai puțin convențională dar cu mult căldură. Un eveniment care îmi va rămâne pentru lung timp întipărit în memorie! I s-au alăturat -ca să dau doar câteva nume- Bogdan Geană (feriți-vă de forfecările lui; nici eu n-am scăpat!), Adrian Firică (care după ce m-a întâlnit a decoperit că sunt "ca o carte fără coperți". Asta în văzul tuturor!) Și, picat de dinspre neunde, fratele Silișteanu, între două trenuri, grăbit și misterios, gata să mă ia cu el, hăt, departe, pe o stradă Rece, tocmai la Ieși. Și Ion Nimerenco. Și...Cum să nu menționez fericita întâmplare de a o avea prezentă, chiar și pentru câteva momente, suficiente pentru o fotografie și un autograf, pe încântătoarea Maria Gheorghiu? In mijocul sălii, tronând, boierul George Stanca, cum îi place Silișteanului să-l numească, a stat până s-a spart târgul. Si, ca să-mi facă seara, seară, poetul Ioan Peia a venit, tocmai de la Giurgiu, ca să mă întâlnească. De atâta căldură n-am mai avut parte de mult! Cui să-i mulțumesc mai întâi? Tuturor, de buna seamă! Voiajul meu a fost scurt. Bucuria a fost mare. Imi permit să sper că au să mai fie ocazii ca să ne revedem! P.S.: Pentru cei cărora le face plăcere să afle cum se încheie periplul prin zone „transcedentale”, postez, astăzi, cântul final al „Divinei Tragedii”. La bună citire! Adrian Erbiceanu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate