mercenarul


In fiecare dimineata imi propun ca in ziua ce urmeaza sa fiu un simplu mercenar. La primul gand insa, uit promisiunea si devin un actor suferind al realului.

Doamne, da-mi putere sa pot fi un mercenar. Asa ar trebui sa se roage multi pe lumea asta. Ce este mercenarul, daca ar fi sa gasesc cea mai sigura definitie a sa.
E un om care nu se leaga, are forta sa nu tina, sa nu apartina decat siesi. Nici nu conteaza asta, asa explicit. Conteaza ca este un om liber de exteriorul sau.

Ne temem numai cand gandim cuvantul: mercenar. Softul lui incape pe o singura instructiune. ,,Fac pentru…,,. Relatia lui este robotica dar linistea lui nu e perturbata de nici un fel de nuanta. De ce sa incasam noi nuantele si posibilul gri al viitorului. De ce sa nu lucreze destinul nostru pe valorile sigure si simple ale lui zero si ale lui unu. Ce usor se scriu cuvintele si ce greu se infaptuiesc ele.

Mercenarul are in fiecare secunda in fata sa o optiune deja luata, pe care nu o mai trece prin creuzetul consumator de nervi al deciziei. El are forta de a recunoaste mersul pe sarma. Toti ceilalti fac asta, adica merg pe sarma, insa prefera sa creada ca drumul lor e larg si pavat.


Dialog cu un mercenar:
De ce e asa ?. -Nu as putea spune, va zice el.
De ce procedezi asa?. -Nu ma intereseaza, fac ce mi se spune.
Ai vre-o parere despre ceva ? -Nu.
Fa totusi o afirmatie, esti un bun profesionist. Liniste …

Suntem impotriva acestui tip psihologic. Nu il suportam.
Acesti oameni sunt pozitivi si totusi nu vor sa se implice in nimic, sa traiasca alaturi de noi ceea ce ni se intampla. Ni se pare nedrept ca sunt astfel de oameni lasati in lume. Ii vedem la serviciu, la birou, la cafenea sau intre prieteni, oriunde.

Nu prea ii vedem, de fapt. 100 % suntem impotriva mercenarilor. De aceea ei nici nu prea exista. Eventual in filmele cu Van Dame.

O singura oara un tip mi-a spus, in mod ironic si fals cred, pentru ca in realitate era patimas si orgolios.
-Nu ma intrebati pe mine, eu sunt un simplu mercenar.
Nu l-am crezut, insa m-a facut sa ma gandesc la solutia simpla de a fi mercenar. Un fel de a face yoga la slujba si in societate in general, in acelasi timp cu exercitiul minutios al vietii.
Mercenar in afara egoismului, al lenei, al prostiei si al fricii. Merita sa caut un sens, daca ar putea exista, in acest paradox.