agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2331 .



zambesc pentru treceri
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [inoni ]

2004-12-09  |     | 



Nu încerc să întorc spațiul dintre aceste timpuri care ne-au fost date, nu încerc să răstorn spațiul dintre timpurile care ne-au fost rămase, nu încerc să caut drum spre peșteri diforme, nu încerc să fiu, nu doresc să trec, să pășesc sau să îmbrățișez trecut supt în abstracte tentacule din ce în ce mai somnoroase...
Nu fug, nu cer, nu aștept... doar ce m-am întors, erau stâlpii gherilelor prinși în ceață bâjbâind picăturile de rouă, așteptau un râs și o floare, privirea ta cerea căința umilei mele firi... nu mai am timp să zâmbesc pentru treceri, pentru ratări sau spasme de fapte, pentru ce vor a fi ieri sau azi sau poate doar încă o teamă...
Tot timpul atingerea ta o simt prin păr, doar mâna diferă, doar glasul... aceleași șoapte, aceeași tu, mereu altă fiire... iar eu adun bucăți de puzzle să îmi creez universul și să delimitez podul acestor lumi. Azi nu mai am timp.
O noapte, poate e ultima în care voi suspina, ultima spre tine, tu cea care aștepți să îmi vindec rănile inocenței, să îmi capăt glas de maturitate, să prind gust de responsabilități... să fiu cel pregătit să fie al tău... așteaptă să nu mai fiu copil.
Lacrimile le adun în dimineți și fac din ele curcubee de spaime. Timid, ascuns
după draperii de pudiciune și frică despart nopțile în două. Celei ce e îi pregătesc
dimineața... acolo unde încă mă trezesc strângându-mi pernuțele în brațe. Celei ce-a fost
îi păstrez picături de ploaie, celei ce va fi... e mai bine să aștept ultima zăpadă a ultimului
an, a ultimei ierni, a ultimei vieți, a ultimei morți....

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!