Calatorind intr-un tren de noapte… Sa pleci in crepuscul, inspre soare apune. Linistea serii, luna oglindindu-se in apa riului. Pescari somnolenti, imbatati de linistea asezata peste intinderile umbrite, o liniste dinainte de facerea lumii. Capitele de fin cosit, mireasma cimpului incins de soarele torid, umbre ireale ca in picturile lui Dali. Senzatia ca iti amintesti ceva de mult uitat, ascuns in memoria copilariei , in acelasi loc cu livada bunicilor. Cerul in culorile cele mai neverosimile, nuante amestecate de policromie impresionista. Focurile aprinse pe dealuri, combustia restului zilei, suvite de fum ridicindu-se spre cer. Undeva, un car incarcat cu fin si silueta fragila a carutasului . Lumini aparind una dupa alta in geamurile caselor ascunse in vai, spre culmile dealurilor. Senzatia ca aici totul a ramas neschimbat de sute de ani. Clopotul bisericii de lemn a batut de vecernie, marea biserica a naturii isi respecta sfintii si sarbatorile. Cu rugaciunea in gind si credinta in locul sfint al mortilor, ochii ridicati spre cer intilnesc luna rotunjita in stralucirea careia ochii de copil incearca sa descifreze mesaje ascunse. Ciclurile care se inchid , oamenii smeriti in asteptarea ploii ce nu mai vrea sa vina. Ora statica, inactiune pura, seara isi prada nelinistea zilei. In jurul caselor agitatia se stinge, rinduielile respectate, adaparea animalelor, stringerea in jurul inimii ce palpita in fiecare casa vie.. Iti poti inchipui ritualurile concentrice, vesnic repetate. In cimitir, greierii sint mai galagiosi iar gusterii se ascund in firide sapate sub crucile vechi. Seninatatea cu care asteptam moartea, fara a-i spune pe nume, ca pe un alt itinerariu al zilei. Lungul drum al zilei catre noapte.. Misterul continua in vis, se intorc mereu aceleasi imagini, precum cocorii primavara.Promisiuni care vor fi calcate, gesturi care ramin in memorie. O mina atinge o alta mina, un suflet tremura in teama si speranta. Timpul este aproape…