Este păcat să ucizi, să furi, să-ți vinzi aproapele, să trăiești în desfrâu....dar să cerșești nu am auzit niciodată că este păcat și totuși...

Oamenii cei mai săraci au și ei mândria lor de aceea își ascund cum pot acest „handicap” bravând, arborând în fața celorlalți o eternă nepăsare....până într-o zi!

Mătușa mea îmi povestea cum odată atunci când erau ei tineri, aproape zilnic una din familiile din blocul în care locuiau pregătea pentru masa de prânz, friptură cu usturoi! Și pe atunci un asemenea preparat știu că mirosea al dracului de bine. Azi așa, mâine așa dar până când numai de la apartamentul 3 să vină acest obraznic miros!? Într-una din zile ce-i vine în minte mătușii. „Hai, îi spune ea soțului, să curățăm și noi niște usturoi, să încingem într-o tigaie uleiul și să dăm drumul usturoiului peste el, în mai puțin de-un minut tot blocul va ști că am mâncat și noi astăzi friptură, în apartamentul 5!”

Așa sunt oamenii simpli, mândri în sărăcia lor. Când îi răzbate nevoia, când nu mai au nici ulei nici usturoi, doamne ferește, ajung în stradă, ajung la mila celorlalți. Iar când aceștia, cei a căror milă o caută sărmanii, sunt complect lipsiți de Dumnezeu și nu au auzit niciodată de faptele milei trupești nici de faptele milei sufletești, când ascultă de Crăciun, frumoase colinde, dar nu rețin nici măcar melodia....

Cei care au ajuns să se umilească cerșind au trecut multe praguri pâna să facă acest din urmă gest iar acum, ca răsplată a umilinței și îndurărilor, primesc multe ocări și capătă arareori o bucată de pâine acră și scuipată.

Ați văzut vredată un cerșetor gras ca un demnitar? Nu.
Îmi veți spune că sunt grași cei care stau în spatele afacerii acesteia cu cerșitul. Așa este, dar când ajungi să faci o afacere și din asta meriți să fii condamnat fără judecată. Iar cei care „muncesc” pentru numitul patron sunt și mai oropsiți încă decât cei ce o fac pe cont propriu. Abia aceștia știu mereu ce-i foamea.

Ați cunoscut vreodată acest sentiment! Încercați să vi-l creați singuri pentru a-i crede pe ei. Þineți trei zile de post negru, numai cu puțină apă și la sfârșitul acestor trei zile doar, veți citi cu alți ochi cele de mai sus și-i veți privi cu alți ochi pe cei ce se roagă pentru un colț de pâine.
Un sentiment de deplină satisfacție vă va mângâia trupul si sufletul imediat după aceea. De acum încolo niciodată, după doar trei zile, nu veți mai putea trece nepăsători pe lângă vreun cerșetor.
Nici nu-i nevoie să spuneți cuiva ce ati facut! Dar cu cat vom trai mai multi acest experiment vom constata cu toții că la un moment dat lumea e parcă mai bună, că noi consumăm tot mai puțin și ei cerșesc tot mai rar...

Sau poate visez, de foame...