storc o lamă de superglue se întinde
până la tine acolo pe șevaletul cu verde
și albastru aș înota precum fluturele brațul
aripa despicată pe margini isus doar apele noi
veni vremea lasă-mă să trec și lacrima aceasta de azi
pe mâine o să desenez aici tabelul de contingență doi ori
doi în dreapta tu în stânga el mă ține de mână ea nu are miros
nici tegumente doar o poartă cu piele subțire ea e o lume transparentă
se plimbă în leuco trombo hemato cite în la cité noua colecție de ceară ceață

îmi rămâne ultima eclipsă urmă pe degete ne prefacem galben și scriem
direct pe viața asta forma asta de viață larva asta fără miros și
două treimi de gust de care încă nu se spune nimic
lasă latina alfii și omegile celorlalți vino
te iau de mână sau cât mai stai
în zăpada aceea cât nu
mai pleci cât mai
iubim și

cine