Inceputul este banal...un "asl" urmat de inevitabilul "plsss"....asa l-am intalnit pe el,pe atunci eram incepatoare si nu prea stiam ce inseamna "asl-urile"....imi vorbea frumos...ce pot sa spun....ma vrajit,nu stiam sa fac diferenta dintre real si virtual....ma mintea frumos....si eu il credeam,dupa 3 luni de "mircui" imi plangeam soarta si nenorocul(eram o naiva)....dar au trecut doi ani....adevarul este ca ma marcat aceasta prima deziluzie....dar am invatat sa fiu si eu ca toti ceilalti...sa mint...frumos.
Astazi frang inimi....rup suflete,dar nu-mi mai pasa...nici altora nu le-a pasat de mine.Dar ma cuprins mila de un baiat...care a fost mai sensibil decat toti cu care discutasem...lam mintit luni in sir...pana cand am ajuns sa cred si eu propriile mele minciuni...imi era mila de el...ajunsesem prea departe si nu stiam cum sa ma retrag...imi era frica sa nu-l ranesc prea tare,in fiecare seara ma suna...plangea la telefon...mi se rupea sufletul...dar ce puteam face?nimic....cum sa dau inapoi acum....cand ii dadusem atatea sperante.....o parte din mine....acea parte care a suferit atunci....la inceput....ar fi vrut sa il sfasie...sa simta durere si suferinta....dar nu puteam....
Acum incerc sa ma indepartez de el....cat mai elegant posibil....nu stiu daca voi reusi....dar as vrea sa-l trezesc din visul acesta care nu-i poate provoca decat suferinta.....ce teribilista am devenit...oricum...internetul e un drog....de care am devenit dependenta...si sincer...nu vreau sa ma las...imi place....