agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-04 | |
n-am să mai sărut
pe frunte nici o moarte nu voi mai crede în grimasa sărbătorilor amăgindu-mă că este zâmbet fără motiv zadarnic vinul mi-a făcut sângele panglică peste inimă arăt ca un cadou pe care nici un copil nu l-a dorit n-am să mai dau minciunii de pomană grâul trupului meu colivit colacul buzelor turta obrajilor dospite în negocieri de adormire la fântâna arteziană a cimitirului un puradel străveziu dă unei cățele care a fătat de curând apă din căușul palmelor licurici de lapte îi sclipesc pe mamelele care ating pământul trece un stârv cu piele de rafie cu sete de rabie călcând trupurile morților sufletele morților și visele așezate pe cruci într-o răsuflare de fulguire în care nevăzute gheare de porumbel se întipăresc preț de o clipă ușa capelei tremură într-o balama vântul trage de sfoara clopotului și parcă trage a rău întotdeauna mai e cineva de murit de parcă morților le-ar fi urât să dojenească singuri și – așa se spune – iau pe cineva apropiat aproape îmi deslușesc numele rostit de limba de aramă îmi pare că descifrez o vorbire pe care nimeni nu și-o amintește haita cuvintelor mă latră rupându-mi veșmântul și parcă tata ivit de nicăieri lovește câinii peste bot cu oasele trupului său cântă! cântă și mergi mai departe! îmi spune altminteri de plictiseală toți morții se vor preface în javre nici o ușă nu se va mai închide fumul lumânărilor va îngropa cerul și soarele și anotimpul va fi de os va fi de plastic va fi din fragmente copiii cui ne dezmembrează ca pe niște jucării de primăvară pe umerașe de muguri uniformele viilor se îngălbenesc se albesc devin uniformele morților rămase mici oricărei fericiri pământene centurionii propriilor așteptări ne întoarcem de la război singuri soldații noștri au murit apărându-ne și doar moartea ne-a făcut să înțelegem că vii fiind nu am apărat încă pe nimeni
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate