Apleaca-te peste abisul tau, suflete,
priveste:pe strazi trec
fecioare albe ale inserarii
purtand in maini
inima ta vestejita.
Dar nu-i nimic.
Caci, totusi, ai ales,
ai renuntat la tot
pentru o clipa alba-iubirea.
Si apoi?...O nebunie
de clipe negre-viata,
iar sufletul muritorului din tine
infasurat in mantia grea a mortii
va urca luminos spre cer.