CHILII DE FLORI

Chilia mea e cerul împăcat
Pe care, flori de crini, răsar toți sfinții,
La ușă-mi bate Dumnezeu sărac,
De mână cu bunicii și părinții –

Și-mi spun că fericirea lor e-n cer,
Dar inima se zbate în lumină
Spre cei ce n-au, ce nici măcar nu cer,
Cu ochii Maicii Domnului în tină –

Și-mi spun să îi colind pe toți cu flori,
Și-n fiecare floare, câte-o sfântă,
Sau câte-un sfânt, sub ploaie și ninsori,
Acoperiș le fie, ce le cântă –

Și lacrima fierbinte-a celor goi
Tot câte-o floare sfântă s-o culeagă,
s-o ducă-n Rai, pe lumea de apoi,
s-o facă rugăciune dintr-o fragă –

Și-așa, pe cerul sfintelor chilii,
Vor sta la ușă florile, să țeasă
Un Dumnezeu sărac, al celor vii,
Ce-i este fiecăruia – Acasă...

17 mai 2004