Stăteam amândoi pe marginea unei flori
Să contemplăm aripa albastră a mării.
Corăbii cu uniforme școlare
Alunecau pe trupul tău delicat
Visam să devin cântecul serii
Să alerg pe sufletul tău fără limanuri
Amândoi pe marginea unei flori
Liniște prin umbre de lună
În oglinzile ei căutam ochii copiilor
Mâinile noastre s-au atins de teamă și candoare
Pământul vorbea în somn
Ceva despre izvoare unde se clatină cerul.