S-au decolorat toți fluturii,
acolo,
la margine de lume
și este plin
de aripi de albastru-n jurul meu,
e plin de goluri
cer senin în loc de suflet
rămas să povestească
acolo,
la marginea prăpastiei
istoria unui crin,
și e potop
de lacrimi de albastru-n jurul lui,
dar rădăcina-i însetată
de contur,
de vis zgîriat în piatră
ce-am fi putut fi
noi...

diamant ruginit

Și de ne-am întîlnit vreodată,
atunci
a fost
acolo,
printre îmbrățișările reflexii
dintre margini,
deasura ta și-a mea,
în albastru.