E ora șase, tată, ți-amintești?
Străluminarea-mi intră-n așternut
Þi-aș scrie-un vers aproape pe nimic,
Þi-aș da poemul meu de la debut
În drumul tău spre treabă să-l citești
Numai mă lasă să mai dorm un pic!

Și-acum aș vrea să-ți pot spune la fel
Mai dorm veghindu-mi visul de poet
Scriu tot mai rar, aproape nu mai pot
Privesc la chipul tău dintr-un portret
Dar ce păcat, tu nu mai ești de fel!
Aș merge doar cu tine peste tot!