|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ sunt în corpul meu
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Immanuel Kant
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nichita Danilov [Nichita_Danilov ]
2005-01-06
| |
Înscris în bibliotecă de claudiu banu
Fecioara neagră stă la pian. Are craniul
ras până la sânge. Nu cântă. Cineva i-a pilit
ușor dinții. Acum își dezlipește pleoapele
și se admiră într-o oglinjoară concavă. Își face
din ochi.
În spatele ei, eu cânt la trompetă. Cineva
mi-a ras țeasta până la sânge. Pleoapele mi-au lunecat
peste ochii apatici. Acum semăn
puțin cu Immanuel Kant.
 |
|
|
|
