Spatiul se franse in doua,
undeva pe la mijloc, acolo unde
linistea ne topeste secunda
si palpaie lumina incifrat,
aprins de dor, un gand multicolor
derapa prin frunzisul local
la brat cu nemurirea
iar starcii viselor tarzii
incremenira zbor,
ca pacea din mirare .

Cu putin farmec, sensul intim
zamisli forma din care
si azi se nasc templele-zei,
oamenii raurilor albastre,
inima lac se facu,
izvorandu-se mai departe ...

Arde spatiul dintre noi
cu gust de cruce, domol
ca la ivirea zanelor din zbor,
pe suflet scrie-n flacari
cuvantul argintiu din sfesnice tarzii
si-i iarna inecata-n dor inalt
ah,te simt aproape iar
iubire, ritm inmiresmat !