zorii se nasc
nemilos fără tine la marginea mării
bucăți de soare îmbrățișează sărat
creștetul pinilor împărțind ovoidal
într-o perspectivă a așteptării linia orizontului
oase de sepie ascuțind cioc de păsări își strâng
la piept prada într-un sărut prea multă dragoste
poate ucide iubitule cu inele de flori pe degetul
inimii înmuiat în potire vântul împrăștie printre
stânci mirosuri înalte de piatră fără asperități
să nu ne pierdem unul de celălalt toate drumurile
duc la Roma diafan geometrii se crapă inevitabil
de vineri pe pubisul lui Venus din Cyrene fășii
galactice dezgolind matinal simfonii în surdină
coapsa efebului fără cap adună sfârtecat semne
de întrebare eșarfe de calcar spre răsărit alungind
vibrația mușchilor în carnea statuilor cu brațe tăiate
încă o dată ultima zi din an saltă obloanele cu unghii
de aer pe Strada celor patru Fântâni deznădăjduit
perdele de apă de moarte rănite concentric se zabat
lăuntrice dedublări în bazilici mozaicuri de porumbei
voiajori fără tine la marginea mării
descătușând alb către ceruri lumina
arabesc într-un postulat euclidian
zorii se nasc