tu îl făceai pe grădinarul chinez îți suspendai hieroglific plantațiile
eu îți aminteam că nu am ajuns la o mie și una de nopți
trăgeam de timp
de fapt nu eram noi aceia ploua și au venit proletarii cu șepci cu steluțe
au forțat ușile
purtau pe cizme noroiul conștiinței din care se făcuse cândva lumea
ne-au văzut s-au îngândurat au început să își desfacă și ei în liră coastele
hai să îi descălțăm ne-am zis din priviri
să aprindem bețigașe parfumate să avem grijă
să nu apară elefanții să nu ni se facă visele de fildeș
așteptam să fie aduse eprubetele să vină cameramanii regia
dubla nr 1
te întrebam care cai
spune-mi ce te sufocă și dacă îți e sete
atinge-mi buzele
sunt ceva între dulce și amărui de migdal între tine și scena taganka
te rog să nu cazi
ai face o groapă în mine care s-ar umple vertigionos cu apă
știai că inima asta a mea nu e doar o faleză cu ghinion
peste gura unui pește-monstru
faleză de pe care te aud acum implorând sugrumându-ți vocea
mai încet
mai încet
nu îmi ajunge aer mânați-i mai încet menajați-mi caii
nimic nu e tragic
pământul doar se preface uneori că se rotește în jurul nostru


09.01.05