Regele trist ieșise în stradă
Regina n-avea ochi să îl mai vadă
"Bea leafa la Rezematu'" cu băieții
"Și nu-i în stare, om bătrân, s-aleagă castraveții!"

Regele trist ieșise-n stradă
"Unde-s serbările mele,minunate ?
Și unde-s bilele de inefabil albastru,parfumate
Cu mirosul măreției și-al putreziciunii ?
Și oare unde-s elefanții, eunucii și fachirii mei ?
Pustiu este orașul, rege-s peste clădiri
Pe străzi bolnave trec fel și fel de năluciri
Sunt cal și călăreț zburat de vânt
Și crapă-n mine caii uciși de un cuvânt

"Ești singur biete rege,doamne de onoare
Zboară nebune-n aer de zici că-s vrăjitoare
Iar garda uniforma și-o vinde pe un vis
Ești singur biete rege și proscris"

Așa grăi bufonul și-și luă o tristă față
Udă apoi mopul, cu-o bunăvoință hoață
Îl șterse-ușor pe rege de pe asfaltul gol...