Poate că cineva îmi simulează tăcerea;
așa se face că, uneori,
mă simt atât de strâns înfășurată lăuntric

în jurul trunchiului meu, fiecare mișcare a nisipului
se vede, la celălalt capăt,
trasă prin mai multe ochiuri de amintiri;

de câte ori mă cufund în palme
gândurile îmi torc pierdute prin toate măștile
așa cum toarce Maya din toate încheieturile;


Uneori evadez într-o realitate
care se deșiră, cu tot cu epiderma, din existența
celui care îmi simuleaza tăcerea
într-un gest neînceput
pe care îl face numai in cadere
altfel,
cum aș putea deosebi amprenta fiecărui ceas în parte?