agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-11 | |
Nu plânge...Eu mor...Nu plânge...
E sânge...Eu zbor...E sânge... Mă îndrept către o vale tăcerii, O tăcere care mă cheamă, mă strigă: "Ajutor! Ajutor!" Rănile s-au deschis din nou și dor... "Cu tine, DA, cu tine vreau să mor!" Trăiesc calvarul unei himere de răspuns... Ești o voce...o voce fără chip... Ecou într-o clepsidră cu nisip... Ești un crâmpei de amintire... Ești în mintea mea fără rimă... Ești un zâmbet fără buze... Ești o pană de înger îndoliat... Pulsează...din ce în ce mai încet... Șuvoaie cu gust metalic, amărui... Ultimul care mă mai părăsește: Roșul vieții anatomicului efemer... Întrebarea îmi mai stăruie în spirit: "De ce? De ce? Chiar merit?" Nu știu...poate...nu știu... Nici nu mai contează dealtfel... Moartea îmi surâde cu ochi galeși, Mă îmbrățișează cu căldură, O căldură ce TU nu mi-ai putut-o da... De ce se zice că e întuneric? E cald...și lumină...și cald... Frânturi de imagini rupte din mine... Bucăți concrete de adevăr... Eu cu tine, tu cu mine... Eu singură, eu cu Moartea... Mă îmbrățișează și e cald... Acum ești singur pe lume... Ești doar un înger fără nume... Și această noapte sfârșește cu-n sărut: Poem, agonizat de un infinit și un început... Eu mor...fără tine...eu mor... Eu zbor...și e bine...eu zbor...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate