IUBIREA
Motto: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Iisus Hristos)

E undeva o singură iubire ce ne-adoarme
În cuibul unei păsări de lumină,
O-mpodobim cu bogății și arme,
Și ea e doar iubire ce alină –

Și ne rugăm de ea să fie bună,
Când ea e bună, căci așa-i născută,
Și vrem să-i fim, iubirii chiar, cunună,
Când ea-i cununa care ne sărută –

Și-ngenunchem în fața ei să fie
La fiecare-n parte, iubitoare,
Când ea, iubirea, pentru noi, e vie,
Și pentru noi, iubirea care moare –

Și-i cerem, ei, iubirii, tot, și toate,
Când ea ne dă pe săturate, viață,
Am vrea și în talanți a o socoate,
Când ea, pe gratis, totul, ne învață –

Și o cântăm, și-i cerem numai bine,
Când ea pe toți la sânu-i ne cuprinde,
Îi cerem zestre, ea se dă pe sine,
Se dă la toți, noi îi cerșim merinde –

Și o schimonosim mereu pe ruguri,
Și-o studiem ca pe un mort în viață
Și-i retezăm din fașă verzii muguri,
Și o călcăm, urcând spre cer, pe față -

Ba chiar îi punem numele de Tată,
Ba chiar îi batem slovă și efigii,
Ba chiar îi batem cuie în religii,
Și ne mirăm că e crucificată –

Ba chiar, la ea, se termină și banii,
Și calicim la suflet, ca la rânză,
Când să o dăm, se termină și anii,
Și e mai scumpă ca un kil de brânză -

Dar ea pe toți la sine îi primește,
Ea e iubire pentru fiecare,
Și n-are preț cel care te iubește
Și te primește ca pe-o sărbătoare –

Dar ea pe toți, la sânul ei, îi poartă,
Toți, mai netrebnici, mai sfielnici, sau mai hoți,
Și-între tâlharii ei, iubirea iartă
Și îi iubește, mai aprins, pe toți –

De-aceea, ție, calda mea lumină,
Îți dau sărutul meu de veci, întâi,
Să rămâi pâinea lumii cea puțină
Și veșnic, să ne-adormi, la căpătâi –