Versul este un obez care consumă resurse imanente firii,
Mintea este criticul care ciopârțește cuvântul,
O taină mistică leagă literele printre care zefirii
Împrăștie muguri de gândire din mormântul sensurilor terne, cu cuvântul viril gestând avântul.

Universul întins între rânduri s-a prăbușit alb în cuvântul firii,
Rugămintea din mintea critică cu ea însăși atrage zefirii din cuvânt,
O haină cu poleieli mistice îmbracă mirii la marginea uimirii,
Nu știe tăcerea să nască sensuri eterne dintr-o gestație din ermetic mormânt.