m-ai picurat usor pe o frunză
si m-ai imbibat de soare.

ca o vapaie tacuta, muguream
in somnul tau de noapte
framintindu-ti trupul
cu buzele fierbinti si nu,
nu era gindul tau sa ma
imbratiseze, era doar vintul
hai-hui, si ploile toate
alunecindu-mi in causul
sufletului, ca intr-un ulcior
de unde, cu ele de-a valma,
de sete, ai putea sa ma bei.

Atunci flacarile zanatice
ale pulsului meu te-ar desena
in culorile toamnei, si ti-as curge
in trup, ca o vietate salbatica,
dezimblinzindu-te, respirindu-te.

(Scris de Livia in vara lui 2003)