Am ferestrele ferecate cu gânduri îndepărtate
- ferestrelor joase le zic să tacă -
Se prăbușea din tine o țiglă
- ferestrele stăteau să cadă în sus, în acoperiș -
Te prind de mână
( să fugim! )fereastra zbiară.
Copacii cad ca niște lespezi vechi.
( undeva mai departe de cer )
cad.
Și tac gândurile mele. Mi-e dor de zgomotul lor...
( în pântecul meu crește mâna de care te țin )
Îți fac semn să taci, să închizi ferestrele tale cu gânduri
( să poată avea loc nașterea noastră )
( din mine )
Tu te lași greu. Nu vrei să te nasc.
Te prind de picioare. Tu taci.
( pântecul crește )
Acum te zbați agonic. Þi-ai încleștat pumnii.
Te țin de gât strâns, cu palmele facerii...

Primul tau țipăt era unul de groază.