Sta trista si-adormita cetatea-n Fagaras
Adulmec aer rece,de desfrunzit oras
Stafii cu ochii goi,trec sub cupole grele
Sunt singur azi,cu gandurile mele

Peste cetate si peste mine ninge
Acelasi drum calcaiul meu il stinge
Sta singura cetatea,de zid inconjurata
Iar eu ma simt copilul de-altadata

Astazi,doar zidul rece,ruinat
Si-un val alb la fereastra,atarnat
Stau marturie in nopti fara scanteie
C-aici a plans amarnic un suflet de femeie

Traindu-si suferinta in anii grei si lungi,
Cu devotatu-i suflet si azi,ca si atunci,
Sta de straja in fiecare noapte
Statuia Doamnei Stanca, la cetate.