Intinde-ti fatuca parul pe asternut
si strerge-ti urma salcamilor ucisi din priviri,
acopera-ti dara vremii de pe obraz,
nu-ti mai picura pe buze pelin.
E de-ajuns!
Dezveleste-ti umarul din camasa de in,
strange-ti palma si degetele lungi pe coapsa...
Ramai asa,ma lasa sa te stiu
fara zambet si strearsa,
asa sa te prind in sufletul plin,
nu pot suferi sa te stiu mai frumoasa!
Nu plec,nu te las
vreau doar sa te pierd,
aici intre asternuturi,
sub neaua timida ce se zbate in fereastra
inecata de lumina furioasa a zilei
cu fata diforma si un suspin inghetat,
asa sa te am in ochi de venin
nu pot suferi sa te stiu mai frumoasa!