îmbrățișare de mușchi sugrumându-și oasele a iubire
copii ai zilei care nu mai știu sa râdă și-aruncă
frunții lacrimile șiroaie în zâmbet larg prea larg
minute de noi înghesuite la coada singurătății
te am o clipă te pierd un an regăsirea naște hazardul
e bine cu tine niciodată nu am să fug sta-voi tăcerii pe vine
nemurind momentul în care ne rosteam împreună gândurile

departe departe
acolo am învățat orizontul să te caute
dar tu din suflet îmi ieși
îmbrățișându-mi tristețea
brațelor larg deschise
mă-nveți din nou că
din nou te-am uitat în mine

ne mor lunile sugrumate strângerii noastre de vise
soarele se-apropie doar o dată a binecuvântare a bine cuvântare

nu
tu n-ai să mori
niciodată