Se ploconea răsăritean și moale
Mălai din mâna ta să ciugulească.
Albastru pâlpâia și cald, la poale,
Ca pânzele alcoolului, în ceașcă.

Pe butură, nebunul tău cu scufă
Ochi inegali grozav de triști rotea,
Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă,
Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea.