Cuțitul de argint
Urma să fie
Cea mai grea încercare.
Despărțirea sensurilor
Un dans ciudat printre obiecte.
Și se puse pe descâlcit ițe.
Operația semăna cu un fel de curățenie generală
Despărțirea pernelor albe de
Pernuța cu flori
Mătasea
De bumbac
Știa că trebuie să restaureze planeta
Și asta însemna că trebuie să se învârtă de
Câteva ori în câteva direcții opuse
De jur împrejurul obiectelor
Printre ele
Pe o schemă încâlcită
Dar știută numai de ea
Din când în când avea îndoieli
În privința următorului pas
El era acolo nevăzut
În umbră
O grilă electronică
Cu fiecare pas se putea prăbuși
În propria energie
Ca-ntr-un hău fără fund
El era acolo
Nevăzut
Din umbră
Desena cu o cretă fluorescentă
Traseul următor
Mai totul se petrecea pe întuneric
Dar fu și-un joc
De lumini
Trebuia să despartă lucrurile
Cu sens
De lucrurile neimportante
De exemplu
Ambalajele parfumurilor trebuiau aruncate
Þinute pungile de hârtie
Creioanele trebuiau ascuțite
Instrumentele de pictat așezate în borcanul lor
Să deplaseze obiectele
Dintr-o cameră în alta
Să dea afară tot ce-i pătrat
Să despartă plasticul de obiectele din fier
Tot ce semăna a gard
A simbol
A cruce
Să descompună semnele
Să redea pacea elementelor
Ca elementele să fie curate
Și cum nu se mai găsea nici un element
În stare pură
Totul trebuia mai întâi descompus
Uneori răul se găsea la suprafață
Dar alteori se ivea din locuri nebănuite
Și trebuia prins cu băgare de seamă
Particularizat
Anihilat
Uneori era vorba doar despre puncte
De perspectivă
Ea era foarfeca
Prin care obiectele își dădeau afară
Duhul cel rău
Ea era botul câinelui
Care mușca de mână și zgâria pe picioare
Dansa
Pentru descâlcirea ițelor
Ca să poată fi pace
Trăgea de capetele ițelor răsucite
Să dea timpul înapoi
Și-n falia asta de timp să cadă
Toate lucrurile nenecesare
De exemplu un nasture
Într-un fel de turbare
Doar fiindcă el era acolo
Știa cu certitudine tot ce avea să se întâmple
Fiindcă el îi ghida fiecare mișcare
Și deși mergea chiar pe marginea prăpastiei
Prezența lui
Însemna încredere.
După ce totul fu săvârșit
După ce totul sclipea
Nimic nu mai putea să însemne decât
Ceea ce de fapt însemna.
Era o lume nouă
Un elefant cu pietre roșii pe spinare
Putea fi pus cu picioarele în sus
Și se putea da orice înțeles
Pisicilor negre
Dungilor
Svasticilor
Sării.
Cuțitul de argint
Fu aruncat în mare
Apoi recuperat și pus
La păstrare
Ca unic simbol al luptei
Pentru eliberare.
Și nici măcar atât
Pentru că
Un cuțit de argint stă în sertarul de la bucătărie
Și marea
Își vede de treabă.