Pe vremea când eram bătrână
Iubeam copacii, stelele și iarba
Împleteam ghirlande din ele-
Le făceam cadou nepoților
Acum..., nepoții au murit
Și au luat cu ei ghirlandele
Ca dincolo să-l mitiască pe El.
Ce doare cel mai mult e că
Eu am cules copaci și stele și iarbă
Pentru ei
Nu pentru un nebun sufocat de nemurire
Ce mi-a furat numele -Dumnezeu...
Între timp am întinerit
Ani s-au scurs
Copacii au fost tăiați, iarba arsă, iar stelele...
Stelele? Sublime creaturi
S-au înnecat în vodka vre-unui barcagiu
Și eu? Eu sunt sortită să văd lumea asta
bătrână
Prin ochii unui copil.