între două linii
cunoașterea
și tu
din care obișnuiam să iau mită
o singură atingere
când pătrundeai fără voie în casa omului de sub râu
învățam alfabetul de fiecare dată
cu un fel de uimire
în spatele gratiilor
ele cunoșteau limbajul inimii
legam în piele nopțile cu lună plină
și ascultam o rugă
din lemn de pin
apoi
ne căutam cu ochii închiși după firul mai lung
...
când cereai o furnică
trebuia să-ți fiu