NE VOM ADUCE AMINTE CÂNDVA


Ne vom aduce aminte cândva
De lumina care se furișa pe pământ,
Când părinții ne legănau în cuvânt
Când pădurile umbra ne-o îmbrăcau–

De atunci au trecut atâtea cuvinte
Repetate ca dâra lunii pe cer -
Pădurea ne moare, cuvântul ne minte,
Părinții prind lut sub copacii de fier –

Ne vom aduce aminte cândva
De uliți de-argilă, de străzi de piatră,
De florile răstignite sub talpa ta grea,
Trecătorule peste copilăria ta moartă -

Ne vom aduce aminte, dar ce folos,
Vântul va bate aceeași goană nebună,
Vom spune: stai ! dar pașii noștri de os
Vor alerga mai departe prin lună –


Ne vom aduce aminte cândva,
În grădini ostenite, cu gura închisă,
De liliacul și apa ce ne scăldau
De lumina uitată, râvnită, promisă –

Ne vom aduce aminte că nici
Nu am fost, au fost doar frunze moarte sub lespezi,
Au fost păsări mari în clopotnițe mici
Care tac în pământ, sub copiii cei veștezi...