Trăim intr-un noian de amintiri,iar unii isi fac iluzii
Vor sa soarba fericirea, strop cu strop, din niste perfuzii
Si nu isi dau seama ca tot ce vor e in fata lor,
Asteptand intr-un peisaj insipid, inodor si incolor
Dar ei tot orbi raman pana in clipa in care mor

Toata lumea incearca sa-i ajute
Solutii sunt multe
Dar multe sunt si visele rupte
Sfaramate si aruncate pe asfalt
Totul e posibil dupa ce faci un ultim salt

Singurul lucru care ne leaga e durerea
Cat despre speranta "nemuritoare", s-a dus si aceea
Si a ramas intunericul si rautatea
Căci au fugit din lume, lumina si dreptatea

Au ramas invidia, ura, perfidia
Nu mai putem decat sa induram singuri agonia
Incerc sa gandesc putin mai optimist
Dar totul e pesimist intr-o lume in care si eu sunt trist