cînd ai început să plutești în cyber-sky,

tocmai se inventase conceptul de timiditate

virtuală.

oameni care altădată se înfricoșau numai în fața

durerii de oase, acum nu găseau ieșire din

carcasa nevralgică a decorporării






imaginea lumii intră în noi la fel

cum o fată amărîtă, în picioarele goale și

cu călcîiele crăpate, reușește să

înroșească zăpada cu strigătul ei






a fost odată un potop din care nu

ne-au rămas decît circumstanțele:

important este să atingi deșertul cu fruntea,

pentru a simți că apa este doar interogație.

la castel mă așteaptă aristocrația neodihnei

și toate ființele se vor așeza

în rochia lor de femeie

la fel cum sub piele se adună iluzia spațiului







se făcuse ora cinci dimineața și

trupul tău picta cerul cu semne care tind către unu.

era ceață la Ierusalim și era nevoie de toate

pentru a face o lume.


- eu sînt tot ceea ce se întîmplă în afara mea?, mă

întrebai, din chenarul unei ferestre zburătoare,

...și aerul zdrăngănea în lanțuri ca un boa constrictor...


- nu, tu ești tot ce rămîne cînd burta unui cuvînt

crapă de atîta semantică.

încrezător în prana visului, te hrănești dintr-un

sîn sfirtecat de halucinație






singur - la fel cum putrezesc pe o plajă virgină

munții de scoici mitylus:

casă gratis, masă gratis, vedere la lume gratis:

ego ca hotel de lux pentru pacienți cronici

ai absurdului – la vamă, un uriaș descîntă

pașii cu mantre opiacee – aynyaiiheheei aynyaiiheheeei,

morții mei, morții mei






cald greu adormi în sunetul

cu care un homuncul – vomitînd

o imagine răsturnată – se insinuează

sub linia aplatizată a emoției









chiar în această clipă

trece pe sub balcon

anagramarea realului din oglindă

sau poate miss coucou






în "Poemian rhapsody"
(Poemian rhapsody)
p. 137 - 138.



***
Blog Angela Furtuna