clipele se așterneau aproape albe
răsfirând drumurile în cozi de păuni
mă troienise soarta
departe de tine
tocmai dincolo de ziua ce te născuse femeie de leac

noaptea iși pierduse toate stelele
într-un nefiresc joc de poker cu neantul
îți băteam la ușă mirosind a ceai negru
mă întrebai despre vreme rotind alegoric degetele
deasupra paharului cu șerbet
îți povesteam despre o iarnă cu multă zapadă
și lupii de dincolo de sat chemându-mă