O limină difuză dintr-un vechi candelabru rupt
se reflectă în cristalurile sparte ce-au înghițit încăperea
Speranța s-a pierdut prin adâncurile uitării.
În semiobscuritatea sufletului înnegrit de fumul amăgirii
Parfumul nerisipit al disprețului
Și aura strălucitoare a urii
Se lafăie în imensitatea vidului
Nimic nu mai trăiește
Nimic nu mai moare
Căci toate au trecut pragul neființei.
Tablouri învechite, arse
Oglinzi sparte
Sticle
Fum
O imagine bizară de sfârșit de lume
Apocaliptica.
Doi tineri visează