Cu zâmbet puternic
și inimă slabă,
tăceri după tăceri,
devenisem doi.
În fumul nostru
de idei și discuții
se ascundea întruna
tăcerea mea,
cuvântul tău
și cuvântul lui...
Paharul era gol,
și sticla tot goală,
și geamul la fel,
și-n inima plină
tăceam pentru noi
amândoi.
Printre pereții goi
căutam tăcerile
pierdute printre cuvinte,
printre noi și ei.
Uitată și de vreme,
uitată și de noi,
prin timp colindă încă
vechea poveste ruptă
în doi, prin noi.
Unde-s cuvintele de-atunci,
și unde-a fost uitarea?