Luna-a viselor ce-mi esti
Tresarind, in somn mi-apari,
Licarind, usor-mi dispari
Si te pierd in bolti ceresti.

Cu sfintenia ta pura
Te ascunzi pe dupa stele
Si sorbind seva din ele
Ma saruti, timid, pe gura.

Nu te vad, eu doar le simt
Cum m-ating, din cer, de sus
Buzele-ti dulci de argint
Ce-mi alina somnul dus.

Si in gandul meu oniric
Imi sculptez aripi din vise,
Sa ma poarte peste-abise,
Peste-al vietii intuneric...

Sa iti pot atinge viata,
A luminii tale, -eterna,
Sa iti mangai draga fata,
Raza-a noptii, diadema.

Dar un vant aprig si rece
Imi opreste telul nobil
Si imi face imposibil
Peste nori sa pot a trece.

Visul mi se estompeaza
In lumina rece-a noptii
Si usor se coloreaza
Cu penelul diminetii.