pentru că nu știm nimic despre plăcerile rivale





ne petrecem Vinerea Mare pe o bancă în Cișmigiu.
sărutul tău mi se așterne pe gât cu asprimea chitinei unui cărăbuș.
citești direct de pe ecranul de la reanimare
"Când starul de muzică rock, Kurt Cobain, s-a sinucis în
8 aprilie 1994, a lăsat următoarea mărturisire : De ani de zile nu mai încerc
nici o emoție în a asculta sau în a compune muzică. Mă simt extrem de
vinovat de acest lucru. De exemplu, când mă aflu în culise, în clipa
când luminile se sting și începe urletul maniac al mulțimii, nu mă
impresionează în felul în care îl exalta pe Freddie Mercury, care se
desfăta cu adorația gloatei".





parcul începe să
fugă de noi în cercuri și, pentru ca să nu ne învingă accelerația lui centrifugă, ne strângem
în brațe ca două orogeneze rivale.
prin acest turbion răzbate apatic
un domn având în mână
o pungă cu sandwich-uri.
el mănâncă
tacticos
din mers și
nu răspunde niciodată
la întrebările despre sinucidere din chestionare.
el scuipă câte o culoare după fiecare înghițitură.
degetul cu care vomită este o gheară de lynx.





pentru că nu știm nimic despre plăcerile rivale,
parcul se liniștește la fel de brusc ca și maxilarele trecătorului.
sărutul nostru se desprinde de el însuși ca un sâmbure de
miezul lemnos al prunei.
a înflorit deasupra noastră magnolia
buzele ei murmurând uitatul shantih shantih shantih