agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-03 | |
eu nu am muze, nu am aer pe care îl respir cu drag, nu am timp căruia îi cer socoteală, nu am decât puncte de clipă transformate rând pe rând în ce visez
nu am iubită, nu am părinți, nu am prieteni care să țipe la mine, eu am decât copii care plâng și se ascund de singurătate în imaginația mea nu am picioare, nu am mâini, nu am glas, nu aud, nu mai simt, nu mai sunt, sunt piatră de lavă ce fredonează tăcere în limbi de muritori nu cred în destin, nu-mi place să mint, nu vorbesc ne-ntrebat, am în gând mesajul de viață eternă dat de adam la un pahar de odihnă nu mai iubesc nici n-am iubit, nu mai iubesc nici n-o voi face nu mai gândesc nu mai respir nu mai sunt îmi las timpul să fie nu mai am muze, nu mai am muze, nu mai am muze, numai muze, nu muze câteva muze sărut, sărut muze, am muze, unde sunt muzele, sărut muze, am muze, vreau muze nu vreau muze ce vreau vreau muze nu vreau sunt muză, nu-mi sunt muză, nu sunt muză iubesc muza care nu-mi dă timp să iubesc, mă iubește muza ce nu are timp să iubească am iubite de-o seară, am coșmaruri și vise, am poteci și prăpăstii spun te iubesc unor clipe, spun adio vântului de mai, aștept răzbunarea într-o creșă de oameni nu mai sunt piatră de lavă, nu mai sunt suflet, nu mai am suflet, nu mai am vorbe, nici grai de lumesc am iubit o femeie, ea nu avea glas de femeie, am iubit un înger, nu mi-a dat aripi să zbor am iubit o femeie, nu avea trup de femeie, am iubit o hienă, m-a luat drept cină din savană am iubit o femeie ce mi-a fost muză în somn și în somn și în toate somnurile cunoscute și necunoscute dar nu era muză era doar femeie și avea și față și trup de femeie și glas și mângâieri de femeie și scutece luate drept zestre pentru copii din flori era o femei fără chipul de muză ce nu credea în destin, ce nu țipa, ce-l știa pe adam, ce nu iubea, ce nu avea prieteni, ce iubea aerul, ce iubea viața era o femeie ce a fost muză când pământul era doar sac de gunoi pentru stele, era o femeie ce nu a iubit pământul era o femeie ce știa să iubească doar noaptea cu stele și flăcări de ceară pe pântec, cu biciuri și palme nu era femeie, era imaginația transformată în muză luată drept de femeie de imaginația mea, era imaginația ce îmi ura disperarea care disperare sunt o pată dintr-o clipă de lacrimă ce și-a pierdut muza la un dispensar de ocazii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate