agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7907 .



Cântarea dracilor în preziua potopului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Heliade_Radulescu ]

2005-02-04  |     |  Înscris în bibliotecă de Lory Cristea



(Lord Bayron)
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Om nu va mai fi, jertfa va lipsi.
Al nostru tiran fără de prinos
Va cere-n zadar scrumul cu miros.
Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?
Șiroiul căzând, valul alergând
Lumea va-nghiți; și vântul turbat,
Peste ocean zburând dezlănțat,
Alți munți va nălța, unda volborând.
Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind,
Luciul lung întins va fi un mormânt,
Mormânt de triumf, mormânt tot pământ.
Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Vom vedea pierind, murind și murind
Neamul omenesc atât îngâmfat
D-al lui ticălos lut de defăimat.
A! ha! neam trufaș, te-am văzut pierind;
Oasele-ți albind, spălate sclipind,
Prin peșteri, prin văi, prin munți s-or opri;
Apa ne-ncetat tot le va goni,
Și moartea cu noi va privi rânjind:
Totul vedem rupt, susul peste subt:
Leul verșunat, tigrul furios
Loc își vor căta cu mielul fricos,
Pare c-ar fi frați ș-un lapte au supt.
Izvor cu șiroi spumegând vâjoi,
De sus șiroind, de jos volborând,
Totul dezlegând, totul mestecând, —
Ce haos frumos! umed mușuroi!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Moartea-apoi va sta, puțin va-nceta.
Pe dărâmături alți oameni mai noi,
Mai spurcați, mai răi, mai vrednici de noi
Se vor înmulți, — ea-i va secera.
Aste risipiri vor naște pieiri,
Alte ființi noi, veacuri, ani mai noi,
Alte boale noi, alte dureri noi,
Păcate mai noi, noi nelegiuiri.
Acei muritori — ce mai muritori! —
Vor fi însoțiți de chin, de dureri,
Ură și război, muncă,-mperecheri.
Ce mai muritori! ce mai muritori!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Acești omuleți — ce mai omuleți! —
Vor fi însoțiți de chin, de dureri,
Ură și război, muncă,-mperecheri.
Ce mai omuleți! ce mai drăguleți!
Ce mai omuleți! ce mai drăculeți!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!