clipele trec la fel de greu ca multi ani in urma
o femeie plecase atunci si nu ti-a mai ramas altceva de facut decat sa scrii un poem
si inca unul si inca unul
pana cand totul nu va mai insemna nimic
cand totul va fi spus
nu ti-a mai ramas altceva decat sa privesti, intr-adevar, ca si atunci
lumea din jur ca un film derulandu-se cu incetinitorul.
piesa de jazz in surdina iti reveleaza o noapte mai blanda
in care tu vei cauta din nou un raspuns, toate acestea
in timp ce femeia din blocul vecin se misca rar prin fata ferestrei
o tigara ii arde degetele inainte sa o stinga cu un gest grabit
si apoi, pe neasteptate, in timp ce tu te pregateai sa urmezi aceleasi volute
asemanatoare piesei de jazz pe care o asculti,
ritualul dezbracarii, ca-ntr-un vis de adolescent,
doar ca prea precise gesturi, prea repede se intampla totul
nu ai timp sa iei fotografiile interioarei memorii
sa te retragi, sa stingi jumatatile de ganduri.
femeia leapada cu un gest nervos hainele de pe ea
se prea poate sa o astepte un amant, o jumatate de ora inainte sa-si aminteasca
de ei insisi. ai timp chiar sa te gandesti la asta.
femeia se aseaza pe pat, insa, si se linisteste
asa cum nu te-ai asteptat
din acel moment nici un gest de prisos, ca si pana atunci
doar ca ea sta acum nemiscata, cu o mana acoperindu-i chipul.
secundele trec, pana te plictisesti. fumezi o tigara. o uiti.
la televizor imaginile se deruleaza fara legatura pana
in momentul in care constientizezi o actiune banala
dintr-un film politist si atunci il inchizi (cata noapte se face)
femeia este in aceeasi pozitie, galopand interior in aceeasi imobilitate
pe un traseu subteran - oare al somnului? - pe care nu ai cum sa o urmezi. si totusi
visul ar da o tandra lentoare filmului interior in care se ofera,
mainile ar fi parasit o poza pentru alta, alene. ar opri-o putin
din nemiscarea ei ca o cadere in alt fel de timp.
au trecut ore si incepi sa crezi ca femeia e moarta. iar din acel moment
iti apare altfel,
stinsa, stralucitoare insa. cu pielea alba arzand molcom intr-un oras parasit
in care parca nu se mai aud masini, nici din acelea tarzii, razlete.
ti se pare ca ai inteles totul, si frumusetea acestui gest
iti incalzeste inima, in noapte.