În nevăzutul răsărit
de cuvinte,
cu glasul meu stăteai
în brațe,
așteptându-mă.
Am venit târziu,
e drept.
Nu mai erai acolo,
și glasul mi-l îngropaseși
în mâinile
unui cerșetor.
ÃŽn priviri aveam nesuflul;
alergasem două universuri
să te ajung,
dar pentru că întârziasem
două vieți,
tu ai plecat...