agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-06 | | Înscris în bibliotecă de Livia Ștefan
Uneori noaptea -
târziu după miezul nopții și numai miercurea - îi revenea vederea. Era ca și cum ar fi răsărit brusc o stea, numai și numai pentru el: o lumină mare, dulce, catifelată, o candelă ca pentru prunci, o lumină cum ar fi aureola din jurul sânului sfânt. O lumină extraordinară! Știa că nu va dura mult. Și ca să aibă o mărturie, lua creta pusă la-ndemână, se ducea drept la perete și scria pe el: " Văzut". Mergea apoi la ușă și scria pe ea: " Văzută". La fereastră: " Văzută". Pe cuier: " Văzut". Pe dușumea: " Văzută". Bifa ca la un inventar aprig obiectele din odaia orbirii sale. Chiar pe mâna în care ținea de obicei toiagul cu care pipăia, scrijelea febril: " Azi pe data de cutare am zărit clar această mână" apoi se culca, ostenit. În zilele următoare era un orb normal, un orb fericit, pentru că toate lucrurile printre care bâjbâia le știa văzute. Și continua să fie un orb fericit, fericit până când se ștergea creta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate