Mușcam din tăcere,
fragmentând secunda...
și mă dorea o lacrimă, ce n-a căzut.
În spațiul echivoc,
dintre rău și bine...
mă avântam în lupta,
cu timpul cel pierdut.
Doream să recapăt,
acea frântură de plăcere,
ce așternea momentul iubirii de apoi.
Când tu pictai abisuri...
cuprinse de durere.
Și nu lăsai amorul să fugă dintre noi.