agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-12-17 | |
E prima zi cand toamna vine
Si cerul este innorat Si, Doamne, cat mi-ar fi de bine De mi-ai veni si tu odat'. Si parca m-ai fi auzit, Caci de sub picurii de ploaie In fata mea eu te-am zarit, Mi se facu fruntea siroaie. Atat eram de zapacit Ca nu stiam cu ce sa-ncep, Te-am salutat si fericit Nu mai stiam ce sa pricep. Inima imi batea intruna, Cu ochii te priveam profund, Eu imi doream sa iti tin mana, Dar ti-o strangeam doar numa-n gand. Si ne-am vorbit minute bune, Ne-am amintit ce mai stiam Si fara ca s-apuc ati spune In gandul meu eu te doream. Realizasem pan' la urma Ca nu mai esti a mea acum Si, intristat, cu tine-n urma Mi-am luat cu greu si ramas bun. Ma indreptam cu greu spre casa Cu amintirea ta recenta Prin ploaia limpede si deasa Ce ma uda inconstienta. Dar nu-mi pasa ca ea ma uda Si ma simteam mai fericit Stiind ca si pe tin' te uda Cu stropii ei de margarit. Si-apoi privii spre cer in sus Sa vad cat ploua de frumos, Dar ma gandeam cum mi te-ai dus Si-mi era tot mai dureros. Plangeam precum si ceru-o face, Dar mult mai des si mai greoi Si-n suflet nu mai aveam pace Caci nu mai suntem amandoi. Te-aui dus si nu stiu de revii, Te-ai dus si tare-mi este greu, Dar totusi eu as vrea sa stii Ca te pastrez in gandul meu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate