'Napoi stii bine, nici ca se mai poate
'Nainte numai este-a ta carare,
Da, ai plecat crezand in libertate,
Si-acum sclavia ta este mult mai mare.

Da, ai plecat crezand ca miere este
Si lapte curge chiar asa, pe drum,
O viata ai mizat pe o poveste
Si nu-i poveste ce traiesti acum.

Poate c-asa ti-a fost destinul
Sa-ti duci fiinta intre doua tari,
Pe fata ta zambeste arlechinul,
Doar sufletul trece oceane, mari.

Nu toate visele sunt bune, se pare,
Nu tot ce-auzi e si adevatat,
De ti-ai fi pus macar o intrebare
Poate ca n-ai mai fi plecat.

De-ai fi ramas, era la fel, o stii,
Ai fi trait cu gandul c-ai avut
O sansa-n viata, una doar, o zi
Si sa-i dai aripi n-ai stiut.

Acasa ti-e gandul, pe strada stiuta,
Si-ti plimbi prin lume-nfatisarea,
In timp ce seara bei palgand cucuta
Ca ai ales pamantul tot si zarea.