ÃŽn privirea ta se-ascunde marea
Dulce lacrimă de stea
Să poarte-n noapte
Dorul frunzelor de nea
Topit de șoapte rupte din inima mea:
Te chem. Te strig.

Dacș aș putea sș strâng în brațe
Orizontul infinit
Desprins din alte
Zări suave de-ametist
Scăldat în ploaia nopților calde de mai:
Eu te aștept.

Cum să pot să cred că noaptea fură
Stele albe pentr-un dor
Purtat pe buze
De doi simpli călători
Plini de speranță ce din priviri își șoptesc:
Cât se iubesc.

Din privirea ta mă cheamă viața
Zbor pierdut în infinit
Ascuns în brațe
De iubire și tumult
Născut din visul unui suflet de copil:
Eu te aștept.

(duminică, 6 iulie 1997)