fiecare timp ce-l parcurg,
ceasurile stau in contratimp, sfartecand minutul,
cad ingeri nerotunjiti la aripi
si demoni surad nesigurantei firii mele,
poftind demonic la resturile inimii.


fiecare ieri a fost pe rand un maine,
un antimit, un antitimp barfit la colturi,
cand ma risipeam in bratele himerei
absurd ma confundam cu silueta sa.


fiecare maine e o pierdere crescanda,
eu, devenid bufon prin rasete lugubre
intepenind cristale din ape si nisipuri,
doar ofilind in mine vreun urmas mascat.


si-am spanzurat de candelabre minutul static,
cu unghile tragand de el prin prafuri si ruine,
raman un timp NIMIC, nascut in contrasens,
in fiecare ieri, in fiecare maine.